Italianul si romanii
Un
italian angajeaza 3 români sa-i vopseasca gardul care imprejmuia casa.
Dis-de-dimineata, înainte de a pleca la serviciu, italianul le da celor 3
instructiunile: - Aveti aici 3 galeti de vopsea care va vor ajunge sa
vopsiti tot gardul. În bucatarie e mâncare, când o sa vi se faca foame,
va puteti servi. Aaa, era sa uit. Ati vazut calul pe care îl tin închis
în spatele curtii? Sa nu cumva sa lasati poarta dechisa sa scape de acolo ca nu stiu ce fac cu voi. S-a înteles?
- Am înteles, sefu, raspund românii într-un glas. Pleaca italianul, iar românii se apuca de treaba. Nu dupa mult timp, unul din ei zice:
- Ma, mie mi s-a facut foame, hai sa vedem ce are asta de mâncare! Bucataria italianului, plina de bunatati. Dupa un ospat pe cinste, românii cauta si ceva de baut, dar nu gasesc decât apa si suc. Atunci, unul dintre ei zice:
- Ma, stiu eu cum sa facem rost de bautura. Mergem si vindem o galeata de vopsea, cumparam bautura, iar vopseaua ce ramâne o mai diluam, o mai "lungim" si terminam noi gardul. Dupa ce au baut s-au apucat de vopsit, dar când mai aveau vreo 3 m din gard se termina vopseaua.
- Acum ce facem? De unde luam vopsea? Italianul o sa-si dea seama ca noi am luat-o...
- Ma fratilor, las' pe mine, zice unul mai istet, ca stiu eu cum facem. Mai strângem putina vopsea pe pensula si dam pe botul calului, iar când va veni italianul îi vom spune ca acesta a scapat si a mâncat-o. Zis si facut. Pe seara, ajunge si italianul acasa.
- Ma, ce-ati facut cu vopseaua? Eu am calculat la fix si trebuia sa va ajunga.
- Sefu', ne pare tare rau, dar a scapat calul si a mâncat-o. La auzul acestor vorbe, italianul intra în casa, ia pusca si nici una nici doua, împusca bietul cal.
- Dom'le, ce ai facut, pentru o galeata de vopsea ai omorât saracul animal? Îti cumparam noi alta...
- Ba fratilor, vedeti voi casa asta? Tot cu români am facut-o. Da-l în mama lui de cal, ca mi-a mai mâncat 30 de saci de ciment, 800 de caramizi si 4 grinzi...
- Am înteles, sefu, raspund românii într-un glas. Pleaca italianul, iar românii se apuca de treaba. Nu dupa mult timp, unul din ei zice:
- Ma, mie mi s-a facut foame, hai sa vedem ce are asta de mâncare! Bucataria italianului, plina de bunatati. Dupa un ospat pe cinste, românii cauta si ceva de baut, dar nu gasesc decât apa si suc. Atunci, unul dintre ei zice:
- Ma, stiu eu cum sa facem rost de bautura. Mergem si vindem o galeata de vopsea, cumparam bautura, iar vopseaua ce ramâne o mai diluam, o mai "lungim" si terminam noi gardul. Dupa ce au baut s-au apucat de vopsit, dar când mai aveau vreo 3 m din gard se termina vopseaua.
- Acum ce facem? De unde luam vopsea? Italianul o sa-si dea seama ca noi am luat-o...
- Ma fratilor, las' pe mine, zice unul mai istet, ca stiu eu cum facem. Mai strângem putina vopsea pe pensula si dam pe botul calului, iar când va veni italianul îi vom spune ca acesta a scapat si a mâncat-o. Zis si facut. Pe seara, ajunge si italianul acasa.
- Ma, ce-ati facut cu vopseaua? Eu am calculat la fix si trebuia sa va ajunga.
- Sefu', ne pare tare rau, dar a scapat calul si a mâncat-o. La auzul acestor vorbe, italianul intra în casa, ia pusca si nici una nici doua, împusca bietul cal.
- Dom'le, ce ai facut, pentru o galeata de vopsea ai omorât saracul animal? Îti cumparam noi alta...
- Ba fratilor, vedeti voi casa asta? Tot cu români am facut-o. Da-l în mama lui de cal, ca mi-a mai mâncat 30 de saci de ciment, 800 de caramizi si 4 grinzi...